Ultrașii iubirii

Intrăm în săptămâna neagră. Intrăm în săptămâna dovezilor. Mă anunță asta un poster mov și ciudat lipit vis-a-vis de mine în metrou. Cine iubește va ține post în săptămâna ce vine.

Dragostea presupune un simț pe care nici o dovadă din lume nu ți-l poate induce. Nimic din lume nu te va asigura că iubești. Dragostea trebuie să o știi de undeva din adânc. Când nu știi, ai nevoie de confirmări. Bomboana nu are gustul dulce al dragostei; este doar efectul halucinogen al zahărului sub formă de inimioară. Trandafirul nu miroase a pasiune; a fost smuls din gestul nesăbuit al unui îndrăgostit lulea și ridicat la rang de simbol. Am preluat automat simboluri și le confundăm cu dragostea. Dovezile și confirmările ne atrofiază simțul așa cum mâncând în exces anihilăm senzația de foame. Câți mai știm ce gust are dragostea și care e parfumul ei? Dacă am știi am reinventa simboluri iubirii în același ritm în care ne updatăm softurile gadgeturilor. Mai mult am da fiecărei iubiri simbolurile care o reprezintă cel mai bine.

Săptămâna următoare vom celebra moartea simțului. Nu ne îmbrăcăm în negru ci în culoarea pasiunii: roșu. Pomana o facem cu flori, bomboane și șampanie.

Vom asista la bătaia dovezii cu dragostea. Celebrăm în săptămâna ce urmează triumful dovezii în fața dragostei cu clinchet la casa de marcat. Câștigători în acest caz ies doar ultrașii iubirii.